Ketchupul a fost vândut ca remediu pentru diaree
Imaginează-ți conținutul unui frigider tipic. Te-ai gândit la o sticlă pe jumătate goală de ketchup? Dacă da, ai intuit perfect. Din anii 1920 încoace, ketchupul a devenit condimentul preferat al americanilor, prezent în 97% dintre gospodării, cu o medie de trei sticle consumate anual de fiecare persoană. Simbol al culturii fast-food, ketchupul este ieftin, versatil și iubit de copii.
Totuși, acest ingredient banal ascunde o istorie surprinzător de ciudată. Originar din China antică, reinventat ca medicament universal și transformat treptat într-un pilon al industriei alimentare, ketchupul a trecut prin mâinile unor doctori excentrici, vânzători de vise și moguli ai industriei care l-au ridicat dintr-un leac controversat la rangul de rege al condimentelor.
China: locul nașterii ketchupului
Totul începe în anul 300 î.Hr., când marinarii chinezi preparau un sos fermentat de pește numit „ke-tchup”. În secolul al XVII-lea, negustorii chinezi l-au vândut europenilor, iar primele rețete și documente comerciale vorbesc despre „ke-tchup”, „ge-tchup” sau „kue-chiap”. În Europa, sosul s-a adaptat cu ingrediente locale: ciuperci, nuci sau flori de soc. Abia în secolul al XVIII-lea apare roșia în ecuație.
De la plantă otrăvitoare la „măr al dragostei”
Tomatele, aduse din America de Sud în Europa în secolul al XVI-lea, erau considerate toxice. Abia printr-un soi de campanie de imagine condusă de medici englezi și americani, roșia și-a schimbat reputația. Denumite „mere ale dragostei”, ele au fost prescrise ca remediu pentru probleme digestive și hepatice.
Doctorii, nu bucătarii, au fost primii care au inclus roșiile în rețete. James Mease, horticultor din Philadelphia, publica în 1812 o rețetă de ketchup cu roșii, brandy, nucșoară și sare.
Doctorul mormon care prescria ketchup pentru diaree
John Cook Bennett a fost cel mai fervent avocat al proprietăților „miraculoase” ale roșiilor. În 1840, în Illinois, promova ideea că tomatele tratează indigestia și diareea, inclusiv sub formă de „catsup”. Comunitatea mormonă a adoptat repede acest remediu. Mai târziu, au apărut chiar „pilulele cu roșii”, vândute în farmacii și promovate cu sloganul „tomato pills will cure all your ills” („pilulele cu roșii îți vindecă toate bolile”). Investigațiile au arătat însă că unele capsule nici nu conțineau roșii.
Intră în scenă H.J. Heinz
Odată cu apariția recipientelor de sticlă ieftine, ketchupul a putut fi produs și comercializat la scară largă. În 1876, Henry John Heinz introduce „catsup”-ul său, prezentat ca produs curat, sigur și natural. În 1890, schimbă numele în „ketchup” și patentează celebra sticlă octogonală.
Momentul decisiv vine cu Legea Alimentelor Pure din 1906, care impunea standarde stricte de igienă și calitate. Consumatorii au început să prefere sosurile îmbuteliate industrial celor făcute acasă. În secolul XX, odată cu explozia fast-food-ului, ketchupul și-a găsit perechea perfectă: cartofii prăjiți și burgerii.
Astăzi, deși salsa îl depășește ca valoare a vânzărilor, ketchupul rămâne cel mai consumat condiment la volum în SUA. După două secole de transformări, regele roșu al frigiderului american încă își păstrează coroana.
[sursa]
Om de radio si artist pasionat de stiinta. A pornit proiectul Sound of Science la Radio Gold FM, in 2014, si l-a adus la Radio Guerrilla in 2016.